CE ESTE FORMA VIZUALĂ?

  Expunerile care urmează au ca scop fundamentarea cercetării structurii lucrărilor de artă vizuală, folosind convenții și modele sintetice și esențializatoare. Acestea vor descrie o „gramatică” a exprimării structural-vizuale bazată pe CONSTRUCȚIE și MORFOLOGIE. Noțiunea de „gramatică” nu trebuie înțeleasă, însă, ca o transpunere în limbaj literar a structurii vizuale, pentru că natura cognitivă a exprimării literare este CONCEPTUALĂ, iar cea a exprimării vizuale este VIZIONARĂ - deci, în mod fundamental distinctă.

  FORMA în sine nu poate fi definită pentru că nu poate exista independent de contextul compozițional. Urmează contextul și vei afla FORMA!

  FORMA este reperul din CONȘTIINȚA VIZUALĂ care îți arată drumul către CREAȚIA VIZUALĂ. FORMA este ESENȚA FENOMENULUI VIZUAL, sau a apariției vizuale structurale.

   Deci, cum putem gândi FORMA VIZUALĂ?

  În gândirea analitică și critică kantiană și carteziană FORMA este doar o primitivă constructivă, un element constructiv detașat de context. Din cauza aceasta avem nevoie de un fundament conceptual care să fie în acord cu UNICITATEA sau ORIGINALITATEA lucrării de artă și cu natura INTROSPECTIVĂ a procesului de lucru vizual-artistic structural, integrat în contextul compozițional.

  Această METAFIZICĂ, sau bază conceptual-filozofică, după care ne vom orienta metoda de cercetare științifică, este FENOMENOLOGIA sau ONTOLOGIA structurii lucrărilor de artă vizuală. Cu ajutorul său vom aborda în expunerile următoare doar lucrări realizate pe suport plan și mobil.

  Principala metodă de esențializare conceptuală în FENOMENOLOGIE este REDUCȚIA FENOMENOLOGICĂ. Aceasta nu este aplicată în cercetarea structurii lucrărilor de artă vizuală ca „punere între paranteze”, sau suspendare a contextului conceptual - ca în fenomenologia transcendentală. În FENOMENOLOGIA structurii lucrărilor de artă vizuală REDUCȚIA se realizează prin întrunirea PRINCIPIULUI UNIFICATOR STRUCTURAL, care constă în RELAȚIONAREA absolută a PROPRIETĂȚILOR suprafețelor compoziției cercetate.

  Deci, FORMA este un complex de COMPONENTE constructive care sunt contextualizate și unificate prin REDUCTIE, pentru a reliefa ATENTIV componenta sau componentele cu rol morfologic de OBIECT, față de componentele cu rol morfologic de FOND, ignorate atentiv în câmpul vizual.

  Astfel, pentru a înțelege contextul constructiv în sensul esențializării morfologice avem nevoie de aprofundarea noțiunilor de PROPRIETATE, RELAȚIE și COMPOZIȚIE a suprafețelor, pe care le voi dezvolta în expunerile următoare.