NON-CULOREA NU ESTE CULOARE?

   Ca să răspundem la această întrebare, dincolo de studiul surselor teoretice privind folosirea noțiunii de NON-CULOARE, trebuie să clarificăm natura CULORII în context neuro-internalizator.

   Ce este CULOAREA? Este aceasta doar informație receptată vizual datorită anumitor proprietăți ale stimulului luminos excitant? Nu doar atât.  

   CULOAREA este informație receptată senzorial, sintetizată la NIVEL PERCEPTIV și contextualizată spațial și semantic la NIVEL COGNITIV NIVEL COGNITIV ,unde se află reperele de organizare spațială și de verbalizare necesare alcătuirii SISTEMULUI CROMATIC CATEGORIAL.

    Integrarea informației cromatice receptată la NIVEL SENZORIAL, în cadrul NIVELUI PERCEPTIV, are loc,mai exact, la nivelul NUCLEILOR GENICULAȚI LATERALI. Aici, relațiile sunt stabilite pe baza funcționării suportului neuronal al NUCLEILOR GENICULAȚI LATERALI. La acest nivel informația cromatică receptată este integrată pe baza criteriului de percepție a MIȘCĂRII stimulului vizual.

   Pentru a reuși, însă, să concretizăm SISTEMUL CROMATIC CATEGORIAL prin modelarea sintetică a  relațiilor stabilizate la NIVEL PERCEPTIV și  COGNITIV, trebuie să fim conștienți de nevoia de a rezolva următoarele NEAJUNSURI proprii sistemului cromatic al Bauhausului:

   1) Receptarea la NIVEL SENZORIAL a stimulilor vizuali nu se realizează prin corespondență directă cu parametrii lor fizici, ci în mod selectiv pe baza unor PRAGURI de asimilare senzorială calculate cu ajutorul formulei Weber-Fechner;

   2) Raportarea la proprietățile fizice ale stimulului vizual EXTERN exclude aprofundarea culorii pe baza suportului neuronal de INTERNALIZARE perceptiv-cognitivă; 

   3) TONURILE sunt noțiuni rezultate din nevoia de VERBALIZARE a categoriilor cromatice la NIVEL COGNITIV-semantic, nu o urmare directă a recepării proprietăților fizice ale stimulului vizual la NIVEL SENZORIAL;

   4) Excluderea posibilității de relaționare între DIMENSIUNEA VALORICĂ și IZOLUMINANTĂ în cadrul SFEREI CULORILOR se datorează atât plasării tuturor TONURILOR (CULORI SATURATE) la nivelul ecuatorului - indiferent de ierarhia lor valorică, cât și datorită izolării ierarhiei valorice a GRIURILOR NEUTRE în cadrul axului vertical al sferei.

   Suportul neuronal al NUCLEILOR GENICULAȚI LATERALI este alcătuit din trei sisteme de țesut neuronal care integrează informația cromatică pe baza criteriului  de percepție a mișcării stimulului fizic cu trei trepte de intensitate motrică:

   1) SISTEMUL MAGNOCELULAR integrează informația cromatică valorică, relativ desaturată, și verbalizată ca opozanță închis-deschis sau alb-negru, pe baza criteriului percepției MIȘCĂRII ALERTE;

   2) SISTEMUL PARVOCELULAR integrează informație cromatică izoluminantă, sau apropiată valoric, ce corespunde în plan verbal opozanței tonale dintre roșu și verde, pe baza criteriului percepției MIȘCĂRII LENTE;

   3) SISTEMUL KONIOCELULAR integrează informație cromatică mixtă VALORICĂ și IZOLUMINANTĂ, ce corespunde în plan verbal opozanței tonurilor albastru și galben, pe baza criteriului MIȘCĂRII INTERMEDIARE între ALERT ȘI LENT.

      Din acest mod de organizare neuronal rezultă un SISTEM CROMATIC CATEGORIAL în care cauza fiecărei categorii de culori constă în relația dintre cele două proprietăți fundamentale ale inițierii percepției cromatice – DIFERENȚIEREA VALORICĂ  și SATURAȚIA IZOLUMINANTĂ - ordonate conform:

   1) Coordonatei verticale a DIMENSIUNII VALORICE;     

   2) Coordonatei orizontale a DIMENSIUNII IZOLUMINANTE.

   Categoriile cromatice și relațiile lor se desfășoară după cum urmează:

   1) CULORILE DESCHISE și CULORILE ÎNCHISE sunt așezate la extremele DIMENSIUNII VALORICE și a paralelelor sale (coloane valorice);

   2) CULORILE SATURATE și NEUTRE se află în relație izoluminantă și sunt așezate la extremele DIMENSIUNII IZOLUMINANTE și a paralelelor sale (etaje sau rânduri valorice);

   3) CULORILE DESATURATE INTERMEDIARE sunt așezate între extremele etajelor izoluminante, relativ saturate sau neutre, în funcție de mediana DIMENSIUNII VALORICE;

   4) COMPLEMENTARIZAREA TONALĂ se obține prin conectarea CULORILOR SATURATE egal dispuse față de axul median orizontal;

   5) COMPLEMENTARIZAREA CALORICĂ se obține prin neutralizarea CULORILOR SATURATE, de-a lungul etajului lor izoluminant, astfel încât: o culoare saturată percepută ca fiind relativ caldă - prin neutralizare devine mai rece, iar o culoare saturată percepută ca fiind relativ rece - prin neutralizare devine mai caldă.

   Comparat cu sistemele cromatice ale Bauhausului, SISTEMUL CROMATIC CATEGORIAL are următoarele AVANTAJE: 

   • Prezintă CLARITATE RELAȚIONALĂ argumentată solid din punct de vedere științific;

   • Nu se raportează la fluctuațiile EXTERNE ale parametrilor stimulului vizual, ci la INTEGRAREA la NIVEL PERCEPTIV a informației receptate și contextualizată la NIVEL COGNITIV;

   • Suportul neuronal este STABIL și nu prezintă incertitudini sau variații funcționale datorită diferențelor neuro-anatomice individuale ale privitorilor la nivelul celulelor retiniene fotoreceptoare și a conexiunilor neuronale desfășurate între acestea și celulele ganglionare;    

   • Ierarhizarea valorică se extinde și asupra CULORILOR SATURATE și a CULORILOR DESATURATE INTERMEDIARE; 

   • CULORILE SATURATE complementare sunt DISTANȚATE CORECT în ordonarea lor spectrală, cu opozanță  tonală mediană izoluminantă (roșu-verde);  

   • Cauza  opozanței calorice este clarificată de funcția suportului neuronal al SISTEMULUI KONIOCELULAR, care mediază între culori saturate și culori desaturate pe același etaj valoric;

   • Putem obține „AMPRENTA CROMATICĂ” a lucrărilor individuale de artă vizuală prin categorizarea relațională a culorilor, nu prin similaritatea amestecurilor din care rezultă culorile suprafețelor lor.

   Organizarea SISTEMULUI CROMATIC CATEGORIAL pe ETAJE IZOVALORICE arată că, deși nu putem verbaliza tonal o CULOARE DESATURATĂ sau GRI NEUTRU, aceasta nu încetează să mai fie culoare, deci nu poate fi numită non-culoare sau index a-cromatic. Putem numi NON-CULOARE sau A-CROMATIC doar un context relațional de culori neutre, sau chiar un context mono-tonal - după cum vom vedea în etapele cercetării imaginii, dar nu identități cromatice individuale sau indexuri cromatice.

   De asemenea, observațiile asupra formării SISTEMULUI CROMATIC CATEGORIAL ne oferă principalele caracteristici întrunite de un sistem de proprietăți în cercetarea structurii lucrărilor de artă vizuală:

    1) Să fie fundamentat pe baza unui SUPORT NEUROBIOLOGIC și modelarea sa să oglindească în mod sintetic procesele neuronale sau efectele atentive cu caracter constant ale activității neuronale implicate;

    2) Să aibă ca finalitate generarea de CATEGORII RELATIVE sau COMPARATIVE, nu a identităților absolute care sunt repllicabile și facilitează reproducerea imaginilor;

   3) Să se apliceîn MOD OBSERVAȚIONAL și LUCRATIV prin raportare la imaginea lucrărilor individuale de artă vizuală cercetate de privitor sau modelate  lucrativ de autor.